Acum două zile au început sa-mi apară în feed tot felul de titluri care mai de care mai senzaționaliste distribuite de colegi psihologi și nu numai, care în esență spuneau același lucru: depresia nu este cauzată de un dezechilibru chimic, iată dovada că Big Pharma ne minte de decenii cu antidepresivele.

M-am abținut să fac orice comentariu pe temă până nu am citit cercetarea originală, care a apărut în Nature [1], și voi încerca acum să explic puțin pentru toată lumea ce am înțeles eu din toată discuția asta, fără pretenții de adevăr absolut și cu afirmarea limitării că nu înțeleg aceste chestiuni în detaliul în care le poate înțelege un medic.

Ca să vă scutesc de detalii plictisitoare legate de metodologia de cercetare folosită în studiul citat, pot să vă spun ca a fost realizat foarte bine, foarte riguros, după cele mai înalte standarde.

CE ESTE aceasta cercetare care a creat atâta vâlvă?

Practic cercetarea din Nature, realizată de cercetătorii britanici (sic!) de la University College London este o analiză a mai multor studii făcute din anii ’90 până în 2020 și încearcă să tragă niște concluzii din toate aceste studii.

CE INVESTIGHEAZĂ cercetarea?

Investighează un lucru foarte specific, și anume ipoteza că depresia ar fi cauzată de un deficit de serotonină în creier.

CUM INVESTIGHEAZĂ ?

Excelent, multimodal. Practic au analizat niște alte analize făcute pe multe studii uitându-se la tot felul de variabile, folosind proceduri statistice destul de complexe.

Serotonina – ce este, cum funcționează, care e legatura cu depresia

Serotonina este un neuro-transmițător. Neuro-transmitatorii sunt substanțe produse de organismul nostru care au rolul de „mesageri” chimici între neuroni (celule nervoase) si alte celule, facilitând enorm de multe procese si mecanisme necesare supraviețuirii, de la bătaia inimii, respirația, acțiunea mușchilor și până la ……….. felul în care ne simțim ?

Ce se întâmplă cu acești neuro-transmitatori după ce și-au transmis mesajul ? Păi sunt trei variante:

• Difuzie (dispar)
• Sunt reabsorbiți și refolosiți de către celula nervoasă care i-a emis (proces numit reabsorbție)
• Sunt descompuși de către enzime astfel încât să nu mai poată fi recunoscuți de către celula receptoare (degradare)

Serotonina intră în al doilea mecanism, adică este reabsorbită. Probabil că acum e momentul în care vă întrebați de ce este relevantă toată povestea asta. Păi pentru că cele mai răspândite antidepresive, folosite din anii ’90 și până azi acționează exact asupra reabsorbției serotoninei. Ele se numesc „Selective Serotonin Reuptake Inhibitor” (SSRI) adică inhibitor selectiv al reabsorbției serotoninei. Dacă nu este reabsorbită, înseamnă că rămâne mai multă serotonină în spațiul dintre neuroni, fapt care facilitează transferul de informație între acești neuroni.

În anii ’60 a apărut aceasta ipoteză conform căreia depresia era cauzată de un nivel scăzut de serotonină în creier. A urmat dezvoltarea primelor antidepresive triciclice (care vizau 5 neuro-transmitatori, printre care și serotonina. Între timp, în anii ’90 au apărut antidepresivele SSRI ca o variantă îmbunătățită, cu acțiune mai precisă și cu efecte secundare mai puține.

Cercetarea din Nature sugerează însă ca medicația antidepresivă se sprijină pe o premisă științifică total eronată. După o investigație extinsă nu au găsit dovezi suficiente ale legăturii dintre nivelul serotoninei și depresie. Întrebările periculoase care se nasc din această concluzie sunt următoarele:

Ar trebui pacienții să renunțe la medicația antidepresivă ?

Ar trebui medicii psihiatri să înceteze a mai prescrie medicație antidepresivă ?

Rămâne psihoterapia singura formă de tratament viabil pentru depresie ?

Răspunsul la toate întrebările de mai sus este CATEGORIC NU !

Și ca să înțelegeți de ce nu, trebuie să înțelegeți parcursul pe care îl are orice medicament din mintea cercetătorului și până la farmacie. Totul începe cu o cercetare primară în care un cercetător sau o echipă de cercetători explorează diferite variante de tratament pentru o anumită afecțiune. După numeroase teste de laborator, se trece la testarea substanței pe modele animale și observarea efectelor. Dacă substanța este sigură și produce efectul dorit se trece la studii pe oameni. Primele studii sunt de eficienta (efficacy) mai întâi pe subiecți sănătoși, apoi pe subiecții pentru care au fost elaborate. Se vizează comparații cu grupuri de control și placebo, prin studii clinice controlate (randomized controlled trials). Dacă substanța se dovedește eficientă statistic și clinic se trece la următoarea etapă, și anume studiile de eficacitate în practica curentă (effectiveness). Urmează o analiză de costuri (în esență o analiza cost/beneficii) și o testare a implementării protocolului de tratament. Pentru obținerea aprobării punerii pe piață a medicamentelor de către instituțiile abilitate (în Europa – Agenția Europeană a Medicamentului, în SUA – Federal Drug Administration) este nevoie de toate aceste etape și multe studii clinice controlate.

Medicamentele antidepresive sunt printre cele mai cercetate medicamente din istoria medicinei. Exista mii de studii clinice controlate care arată ca aceste medicamente funcționează ! Au efectul dorit, respectiv ameliorează simptomatologia depresivă. De-a lungul anilor au salvat un număr incalculabil de vieți și au îmbunătățit calitatea vieții pentru milioane de oameni.

Faptul ca am realizat că mecanismul prin care funcționează încă ne eludează și nu este cel pe care îl credeam noi (restabilirea unui nivel optim de serotonina) este una dintre cele mai mari surprize din domeniul medicinei din toate timpurile, și va impulsiona cu siguranță numeroși cercetători pentru a investiga mecanismul real prin care aceste medicamente produc efecte. Dar efectele există și sunt bine documentate !

Autorii studiului original chiar se aventurează să afirme că depresia nu este cauzată de un dezechilibru chimic în creier. În realitate ceea ce au reușit ei să arate este că nu e cauzată de un dezechilibru chimic AL SEROTONINEI. Ei au cercetat exclusiv relația dintre serotonină și depresie. Există posibilitatea în continuare să fie vorba de un dezechilibru chimic încă neidentificat, pe care absolut accidental tratamentul cu antidepresive SSRI sa îl amelioreze printr-un mecanism încă neidentificat.

În concluzie, dacă experimentați simptome depresive apelați cu încredere la un medic psihiatru și în paralel la psihoterapie (psihoterapia cognitiv-comportamentală are cele mai multe instrumente validate științific și o eficiență foarte bună în tratarea depresiei, demonstrată prin studii clinice controlate).

[1] https://www.nature.com/articles/s41380-022-01661-0